Anne Teresa De Keersmaekers Arbeit "En Atendant"
Nici unul dintre cei doi nu este un necunoscut. Ambii fiind membrii importanti si cunoscuti ai scenei Bucurestene prin munca lor politico-critica. Acestia nu sunt invitati doar in Viena la Tanzquartier, ci si la alte festivaluri renumite din Europa – atata timp cat coregrafia romaneasca este cea mai avangardista in momentul de fata din Est. Flueras si Dumitrescu (nn. Manuel Pelmus) au cerut trei minute pentru “Istoria Dansului Romanesc”.
Trebuia sa fie o interventie despre care organizatorii nu trebuia sa stie. Asta nu se putea intampla, asa ca cei doi au fost redusi la tacere. Pacat ca artisti recunoscuti nu pot in incheierea unei prezentari – nu pe parcursul ei, ci cu respect, la final – sa primeasca putina atentie. Este putin probabil ca De Keersmaekers, in a carei scoala P.A.R.T.S., artistii sunt educati pentru a-si sustine ideile, ar fi fost impotriva unei astfel de actiuni. Iar o mare parte a publicului ar fi fost incantati sa asculte. Impiedicarea unei actiuni clar neagresiva arata un fenomen, care nu exista numai in dansul contemporan.
Productia si prezentarea muncii artistice pe piata internationala este astazi neteda si previzibila, nu pare a fi interesata de tulburarile de productie, rebeliune sau imprevizibil. Impulstanz nu este doar o gazda pentru arta usoara. Pe parcursul anilor publicul a avut de a face cu tot felul de declaratii incomode, de la celebritati precum Jan Fabre pana la Ann Liv Young.
Bonus discursiv
Interventia romanilor ar fi fost pentru public un bonus discursiv. Ei ar fi adaugat subtilitatii perfectioniste a coregrafei vest-europene o declaratie est-europeana mai dura. Poate nu nepotrivita. Deoarece De Keersmaeker s-a lasat in munca ei oricum prea mult condusa de structura musicala a lui Ars Subtilior, extrem de formalista.
Dansatorii si structurile lor de miscare au fost puse in scena prea bine format... prea plastic. Iar aceste timpuri ale dezastrelor provocate de razboiul de o suta de ani care au fost determinate de violenta, ciuma si inchizitie sunt prezentate prea manierat. Dar apar contraste grotesti fata de abstractia plana a imaginii corpului medieval cum de exemplu reiese din vechile picturi. Acestei prezentari care incepe cu un solo de flaut remarcabil, ii lipseste un continut dramaturgic."
Helmut Ploebst / DER STANDARD, Printausgabe, 30.7.2010
(nn. Manuel Pelmus a fost confundat cu Ion Dumitrescu)
No comments:
Post a Comment